Copiii singuri acasă - aspecte generale
Odată cu plecarea părinÅ£ilor peste hotare, copiii preiau rolurile acestoranu doar în întreÅ£inerea gospodăriei, dar ÅŸi în ceea ce priveÅŸte îngrijirea fraÅ£ilor ÅŸia surorilor mai mici. Echilibrul intern al familiei este perturbat prin plecarea unuipărinte. Familia trebuie să se reorganizeze ÅŸi să se adapteze, ceea ce reprezintăun proces îndelungat, care poate dura ÅŸi câteva luni. Această perioadă esteresimÅ£ită ca o criză ÅŸi este considerată cea mai difi cilă perioadă. Acest proces seîncheie prin restabilirea unui echilibru atunci când alÅ£i membri ai familiei reuÅŸesc săîmpartă ÅŸi să preia rolurile ÅŸi responsabilităţile celui plecat. Există o categorie de minori care nu se află sub directa supraveghere aunui adult (părinte, rudă sau cunoÅŸtinţă). În general, ei au peste 13-14 ani ÅŸi suntlăsaÅ£i de părinÅ£i singuri, fără bunici sau alte rude. Pentru ei riscurile de a abandonaÅŸcoala, de a fi implicaÅ£i în comiterea de fapte penale sau consum de droguri, sunt mai mari.
Copilul resimte atât lipsa informării cât ÅŸi lipsa participării la decizie,într-un mod negativ, cu consecinÅ£e asupra atitudinii ÅŸi comportamentului înlipsa părinÅ£ilor.
MulÅ£i copii îÅŸi asumă « eÅŸecul » familiei considerând că ei sunt de vină pentruplecarea părinÅ£ilor. Ei au tendinÅ£a să se considere responsabili de situaÅ£ia creată.Este posibil ca acest fapt să fi e amplificat, în mod neintenÅ£ionat, de părinÅ£i, careobiÅŸnuiesc să spună copiilor că pleacă pentru binele lor, precum ÅŸi de îngrijitori,care le amintesc foarte frecvent acest lucru.
La nivel social ÅŸi în mass-media se pune mai degrabă accent pe suferinÅ£a ÅŸisituaÅ£ia dezavantajată în care aceÅŸti copii se află ÅŸi mai puÅ£in pe modul în care suntrespectate drepturile acestor copii sau pe soluÅ£iile la problemele lor, pe serviciileconcrete la care aceÅŸtia se pot adresa.
Majoritatea persoanelor de îngrijire afirmă că la nivel de comunitate nuexistă anumite servicii pentru copiii rămaÅŸi fără îngrijire părintească ÅŸi chiar dacă există, ei nu le cunosc.
ConvenÅ£ia cu privire la drepturile copilului adoptată de Adunarea Generalăa NaÅ£iunilor Unite la 20 noiembrie 1989 defineÅŸte drepturile ÅŸi principiile dezvoltăriinormale a unui copil. CunoaÅŸterea acestor drepturi este o responsabilitate carerevine atât părinÅ£ilor, familiilor lărgite, profesioniÅŸtilor care lucrează cu copiii, câtÅŸi oricărei persoane responsabile. Principala responsabilitate de a creÅŸte un copilrevine în primul rând părinÅ£ilor naturali. Complementar, această responsabilitate seextinde la nivelul comunităţii locale din care face parte copilul ÅŸi familia sa. Statulare rolul de a fi garantul acestor drepturi ÅŸi de a asigura respectarea lor.
Articolul 7 (al. 1) al ConvenÅ£iei cu privire la drepturile copilului stipulează dreptul copilului „de a-ÅŸi cunoaÅŸte părinÅ£ii ÅŸi de a fi îngrijit de aceÅŸtia”. SituaÅ£ia copiilor rămaÅŸi singuri acasă ca urmare a plecării părinÅ£ilor la muncă în străinătate implică un grad de vulnerabilitate a copilului din cauza, nu doar absenÅ£ei fi zice a părinÅ£ilor, ci ÅŸi a posibilităţilor de dezvoltare a legăturilor afective necesare evoluÅ£iei psiho-sociale a copilului. Astfel, identifi carea acestor copii reprezintă nu doar o primă etapă a managementului de caz în asistenÅ£a socială, ci ÅŸi o modalitate de exercitare a responsabilităţilor ce ne revin ca cetăţeni ÅŸi/sau ca reprezentanÅ£i ai instituÅ£iilor care promovează ÅŸi asigură respectarea drepturilor copiilor
MigraÅ£ia părinÅ£ilor aduce schimbări mari în viaÅ£a copiilor, schimbări pe care ei le trăiesc diferit. Scopul acestui proiect este de a identifica copii din Municipiul Reghin aflati in aceasta situatie,si de a implementa o serie de masuri, pentru prevenirea consecinÅ£elor negative ale acestui fenomen.
O etapă importantă în stabilirea celei mai eficiente strategii de acÅ£iune este evaluarea situaÅ£iei ÅŸi nevoilor acestor copii.
Având în vedere drepturile ÅŸi nevoile copilului, în procesul de evaluare este necesară urmărirea unor aspecte ce pot fi asociate cu absenÅ£a părinÅ£ilor:
• neglijarea alimentară - privarea de hrană, absenÅ£a mai multor categorii de alimente esenÅ£iale creÅŸterii, mese neregulate etc.
• neglijarea vestimentară - haine nepotrivite pentru anotimp, haine prea mici sau prea mari, haine murdare
• neglijarea igienei - lipsa igienei corporale, mirosuri respingătoare, paraziÅ£i
• neglijarea medicală - absenÅ£a îngrijirilor necesare, omiterea vaccinărilor ÅŸi a
vizitelor de control, neaplicarea/nerespectarea tratamentelor prescrise
• neglijarea locuinÅ£ei - locuinţă prost întreÅ£inută, neîncălzită, risc de incendiu,mobilier absent sau afl at în stare de degradare, substanÅ£e toxice afl ate la îndemâna copilului etc.
• neglijarea educaÅ£iei - sub-stimulare, instabilitatea sistemului de pedepse ÅŸi recompense, lipsa modelelor de învăţare a abilităţilor de viaţă independentă,lipsa de urmărire ÅŸi supraveghere a situaÅ£iei ÅŸcolare.
De asemenea trebuie urmărite posibilele riscuri ÅŸi/sau forme de abuz care apar în unele cazuri ca urmare a nesupravegherii copiilor perioade mai îndelungate de timp.
Acestea pot fi :
• supraîncărcarea cu sarcini: preluarea responsabilităţilor de adult (gătitul,menajul, spălatul hainelor, plata facturilor lunare etc.), îngrijirea ÅŸi creÅŸterea fraÅ£ilor mai mici
• vulnerabilitate la abuzuri fi zice, psihice, sexuale, exploatare prin muncă, trafic de copii ÅŸi prostituÅ£ie(agresorii sexuali, recrutorii sau trafi canÅ£ii de persoane,persoanele care exploatează copii prin muncă îÅŸi aleg victimele din rândul copiilor neglijaÅ£i, nesupravegheaÅ£i)
• insufi cienta dezvoltare a abilităţilor de viaţă independentă necesare pentru a face faţă difi cultăţilor viitoare ca adult: independenÅ£a în luarea deciziilor,încrederea în forÅ£ele proprii, abilităţi de management a timpului ÅŸi a banilor,controlul ÅŸi exprimarea emoÅ£iilor, relaÅ£ionare ÅŸi comunicare etc.
• însuÅŸirea defi citară a normelor etico-morale: în absenÅ£a unui model familial funcÅ£ional, a unui mediu sigur ÅŸi coerent, copiii singuri acasă pot internaliza modelul de neglijare afectivă din cadrul familiei de origine pentru a-l aplica ulterior la vârsta adultă
• debutul precoce al vieÅ£ii sexuale: în special puberii ÅŸi dolescenÅ£ii vor căuta afecÅ£iunea ÅŸi aprecierea de care au nevoie nu numai în grupul de prieteni ci ÅŸi în relaÅ£iile intime.
O alta etapa importanta este Evaluarea psihologică a copilului
Plecarea părinÅ£ilor la muncă în străinătate poate provoca anumite schimbări în psihicul copilului: de la perceperea acestui lucru ca pe un eveniment de viaţă stresant la trăirea unor experienÅ£e psihotraumatizante. Aceste schimbări au la bază anumiÅ£i factori ce Å£in de modul în care a funcÅ£ionat familia copilului înainte de plecare ÅŸi modul în care dinamica relaÅ£iilor intrafamiliale a suferit schimbări după plecarea părintelui/părinÅ£ilor, factori ce Å£in de copil incluzând vârsta copilului ÅŸi caracteristicile psihologice ale acestuia ÅŸi factori ce Å£in de reÅ£eaua de suport a familiei ÅŸi implicit a copilului.
Aceasta evaluare ne permite sa trecem la etapa urmatoare,care consta in:
• Identificarea nevoilor copiilor
• Tratarea tuturor copiilor în mod egal
• Comunicarea permanentă ÅŸi deschisă cu copiii
• CunoaÅŸterea dorinÅ£elor ÅŸi intereselor copiilor, a cercului de prieteni ai
acestora
• Observarea comportamentului ÅŸi a schimbărilor psihologice care se produc
la copii
• Implicarea copiilor în diverse activităţi sociale si recreative(excursii,drumetii,vizite la diversi agenti economici in scop autodidactic,teatru,film,etc)
• Oferire de ajutor ÅŸi sfaturi la solicitarea copiilor
• Spirit întreprinzător pentru abordarea situaÅ£iilor de problemă cu care se pot confrunta copiii
• Sensibilizarea ÅŸi mobilizarea altor persoane pentru a oferi suport copiilor
• Informarea permanentă a familiei ÅŸi a persoanelor care îngrijesc copiii despre situaÅ£ia acestora
• Informarea părinÅ£ilor elevilor ÅŸi a persoanelor care îngrijesc copiii despre consecinÅ£ele migraÅ£iei asupra dezvoltării copilului
• Comunicare cu părinÅ£ii plecaÅ£i în străinătate despre situaÅ£ia emoÅ£ională ÅŸi ÅŸcolară a copiilor
• Referirea copiilor spre alte servicii din comunitate.
*Servirea a cel putin o masa calda,zilnic.Acest lucru se va face fie in locatia AFTR fie la diversi agenti economici dispusi san e ajute in acest sens.
În lucrul cu copiii singuri acasă există mai multe teme ce pot fi abordate pentru a-i ajuta să traverseze perioada de separare de părinÅ£i. Între acestea sunt:dorul de părinÅ£i, sentimentul de vinovăţie pentru plecarea părintelui/părinÅ£ilor, stima de sine, supraîncărcarea cu sarcini, comportamentele (pre)delincvente.
Dorul de părinÅ£i este o stare des întâlnită la copiii ai căror părinÅ£i sunt plecaÅ£i la muncă în străinătate. În abordarea acestei teme sarcina principală a psihologului constă în încurajarea copilului să-ÅŸi exprime emoÅ£iile. Scrierea într-un jurnal poate fi un exerciÅ£iu de autocunoaÅŸtere cât ÅŸi unul de descărcare emoÅ£ională; jocul de rol întăreÅŸte abilităţile de exprimare a emoÅ£iilor ÅŸi contribuie la dezvoltarea abilităţilor de comunicare.
Sentimentul de vinovăţie pentru plecarea părintelui/părinÅ£ilor este de cele mai multe ori întărit de argumentul dat de părinte/părinÅ£i pentru plecarea la muncă în străinătate: „să fi e mai bine pentru întreaga familie”. Psihologul poate interveni prin asistarea copilului în identifi carea ÅŸi conÅŸtientizarea acestui tip de cogniÅ£ie care alimentează sentimentul de vinovăţie. Ulterior se abordează tema rolurilor ÅŸi responsabilitatea luării deciziilor în cadrul familiei.
Stima de sine în cazul copiilor singuri acasă ca urmare a plecării părinÅ£ilor la muncă în străinătate poate fi afectată sub forma supraaprecierii ÅŸi a subaprecierii. În cazul supraaprecierii, aceasta se manifestă prin atitudini de superioritate ÅŸi bravaj ca urmare a bunurilor obÅ£inute de la părinÅ£i în comparaÅ£ie cu ceilalÅ£i copii de vârsta lor. ExerciÅ£iile de autocunoaÅŸtere ÅŸi de dezvoltare a unei imagini de sine pozitive ÅŸi realiste, discutarea avantajelor ÅŸi dezavantajelor sunt metode de abordare a supraaprecierii copiilor. Subaprecierea se manifestă la copiii singuri acasă prin nevoia de a primi ÅŸi de a oferi afecÅ£iune, iar lipsa obiectului afectiv conduce la trăirea unui sentiment de abandon, de inferioritate ÅŸi/sau de furie ÅŸi dezamăgire faţă de părintele/părinÅ£ii plecaÅ£i exprimate prin timiditate excesivă, difi cultăţi de relaÅ£ionare, atitudini de superioritate, comportamente (pre)delincvente etc. Ca ÅŸi în cazul sentimentului de vinovăţie, identifi carea gândurilor care întreÅ£in o imagine de sine negativă reprezintă o primă etapă urmată de exerciÅ£ii de autocunoaÅŸtere ÅŸi de întărire a calităţilor ÅŸi abilităţilor identifi cate.
Supraîncărcarea cu sarcini este una din temele abordate mai ales în cazul fetelor, dar ÅŸi în cazul băieÅ£ilor care au fraÅ£i mai mici, precum ÅŸi în mediul rural. Rolul psihologului este de a ajuta copilul să deosebească între abilităţile ÅŸi aptitudinile de care are nevoie pentru a se dezvolta în mod independent ÅŸi încărcătura de sarcini care duce de cele mai multe ori la scăderea randamentului ÅŸcolar ÅŸi/sau abandon ÅŸcolar. De asemenea psihologul poate aborda tema cu privire la rolurile pe care trebuie să le îndeplinească un copil în cadrul familiei ÅŸi conÅŸtientizarea drepturilor pe care le are ca ÅŸi copil (dreptul la educaÅ£ie, la joacă etc.).
Comportamentele (pre)delincvente. Lipsa de supraveghere, nevoia de apartenenţă la grup, sentimentul de abandon ÅŸi/sau de furie, nevoia de a atrage atenÅ£ia pot conduce copilul singur acasă la comiterea de acte predelincvente (asocierea cu grupuri delincvente, chiul, violenţă verbală etc.) ÅŸi/sau delincvente(furt, consum de droguri, violenţă fi zică etc.). Identifi carea gândurilor care întăresc astfel de comportamente, conÅŸtientizarea lor ca distorsiuni, jocul de rol, exerciÅ£iile de autocontrol ÅŸi de autocunoaÅŸtere, exerciÅ£iile de comunicare asertivă a propriilor emoÅ£ii ÅŸi nevoi, dezvoltarea de abilităţi de viaţă independentă, implicarea în activităţi de grup sunt etape pe care le poate parcurge psihologul în lucrul cu copilul singur acasă care manifestă comportamente (pre)delincvente.
https://www.moneybookers.com/app/?rid=17620249
BAZA LEGALA
Codul Familiei din România.
Decretul nr.31/1954 privind persoanele fi zice ÅŸi juridice
Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului - emisă
de Parlamentul României.
H.G. nr.683/2006 pentru completarea Normelor metodologice de aplicare
a prevederilor Legii nr. 156/2000 privind protecÅ£ia cetăţenilor români care lucrează
în străinătate, aprobate prin H.G. nr.384/2001.
ORDIN nr. 219 din 15 iunie 2006 privind activităţile de identifi care, intervenţie
ÅŸi monitorizare a copiilor care sunt lipsiÅ£i de îngrijirea părinÅ£ilor pe perioada în
care aceÅŸtia se afl ă la muncă în străinătate
